Tetanosul netratat are o evolutie dramatica !

Voturi: 111 |   Voteaza

Tetanosul este o boala infectioasa acuta, necontagioasa, comuna omului si animalelor, cu o evolutie dramatica, specifica.

A fost semnalata din cele mai vechi timpuri si descrisa corect ca manifestare clinica inca de pe vremea lui Hipocrat.


Incidenta:

Ca urmare a introducerii imunizarii antitetanos, evolutia acestei boli este sporadica, cazurile aparand mai frecvent la adulti, barbati, in mediul rural.

Incidenta la 100.000 locuitori a fost de 0,1 in Romania si 0,05 in zona de vest a tarii.


Cauze:

Tetanosul este produs de un germen (microb) anaerob, prezent in sol pe toate ariile geografice, foarte rezistent - datorita unei forme de conservare, numita spor.


Rezistenta:

-sporii sunt foarte rezistenti la intuneric, la alcool, antiseptice;

Sporii sunt omorati prin caldura, la 1000C sau prin autoclavare in 15 minute.

Din sol, bacilul sporulat este introdus accidental in organism, unde, in ranile profunde si neaerate, produse de uneltele agricole sau de obiecte ascutite, gaseste conditii bune, care ii permit sa "invie", sa se cantoneze si sa secrete o toxina foarte puternica, cu actiune asupra sistemului nervos si a sistemului circulator.


Incubatia:

-doua zile-cateva luni; in medie incubatia este de 6-14 zile. Durata incubatiei este primul indice prognostic: la o incubatie mai scurta de o saptamana letalitatea este > 60%. in ultimele 2-3 zile de incubatie pot apare furnicaturi, parestezii, arsura, modificari de culoare in apropierea plagii tetanigene.

Debutul dureaza 1-4 zile, de la aparitia trismusului pana la generalizarea contracturii tonice. Durata debutului este al doilea indice prognostic (< 2 zile, prognostic foarte rezervat). Simptomatologia de debut cuprinde: trismus, disfagie, iritabilitate, insomnie, tahicardie, subfebrilitate (rar febra).

Imunitatea: - prin boala, nu este durabila;

- 10 ani, prin imunizare activa.


Simptome:

La animalele mari si la om, dupa o incubatie variabila de la cateva ore la zeci de zile (in functie de cantitatea de germeni din plaga si puterea toxinei elaborate), se produce starea de boala cu caracter "descendent", adica, primele zone cuprinse de contractii puternice si paralizii spastice sunt muschii fetei.

Contractura dureroasa a muschilor fetei descopera dintii inclestati, cu aspect de "ras sardonic".

Urmeaza, in ordine descendent, contractura muschilor gatului si a muschilor intercostali, care limiteaza amplitudinea respiratorie, apoi contractura maselor musculare ale membrelor in extensie; animalul isi mareste baza de sprijin, capatand aspectul de "cal de lemn".

Pulsul si respiratia devin extrem de accelerate, animalul este inspaimantat, iar moartea survine prin asfixie si tulburari grave cardio- respiratorii.

La persoanele partial imunizate tetanosul poate lua forma localizata (cu vindecare 100%), cronica (cu crampe musculare care apar la 3-4 saptamani).

Procentul de mortalitate este de peste 50% in cazurile cu incubatie scurta.

Animalele bolnave trebuie ferite de lumina si zgomote, pentru a se evita declansarea seriilor de spasme dureroase si agravarea starii.

Animalele mici fac boala prin forme clinice "ascendente": prima regiune care manifesta trismus (contractura muschilor masticatori) si contract ii spastice este zona in care s-a produs plaga, urmand ascendent partea corpului corespunzatoare.

Alte cai frecvente de contaminare - ca si la om - sunt reprezentate de plagile chirurgicale, caile obstetricale, la femele, si calea ombilicala la nou-nascuti.

De remarcat, ca solurile intens tetanigene sunt cele bogate in materie organica, dejectii de animale, cernoziomurile, in special cele in zonele populate cu cabaline.

La altitudini mari, riscul infectiei tetanice se reduce progresiv.


Tratamentul:

Primele masuri, dupa toaleta profunda a plagii, trebuie sa protejeze animalul de zgomote si lumina.

Specific, se aplica de urgenta tratament cu ser antitetanic antitoxic, corespunzator greutatii corporale a animalului sau, in cazul celor vaccinate in prealabil, un rapel antitetanic.

Dintre antibiotice, eficace in cazul tetanosului este penicilina si antibioticele din grupul penicilinelor.

Nu, streptomicina! Conduita terapeutica este individualizata si apartine medicului veterinar.


Prevenirea:

Prevenirea specifica se face prin vaccinarea antitetanica a animalelor de tractiune, in zonele tetanigene, si, de asemenea, a animalelor care urmeaza sa fie supuse interventiilor chirurgicale descoperite (armasari, vieri s.a.).

Vaccinul este o anatoxina.

Rezervorul de bacili tetanici din sol este continuu "alimentat", de catre om si animale, datorita faptului ca acest germen se afla prezent in mod curent in tubul digestiv.

Cunoscand aceasta realitate ne putem explica de ce frecventa tetanosului la om este mult mai mare in tarile subdezvoltate, unde populatia munceste la camp, in general, desculta (India) si unde animalele sunt utilizate preponderent ca mijloace de munca, cum se intampla si la noi.


Profilaxie:

Vaccinarea antitetanica este obligatorie deoarece boala nu imunizeaza, toxina fiind slab imunogena.

Tetanosul este o boala infectioasa acuta, necontagioasa, comuna omului si animalelor, determinata de exotoxina bacilului tetanic (tetanospasmina) si manifestata clinic prin contractura tonica generalizata si dureroasa a muschilor striati, contracturi spastice supraadaugate, paroxistice.

Este o boala cu evolutie severa si letalitate crescuta (30-60%).





CITESTE SI DESPRE:

COMENTEAZA

COMENTARII