Otita la copil,una dintre cele mai intalnite boli in perioada copilariei, medicale, pediatrie

Voturi: 111 |   Voteaza

Otita este una dintre cele mai des intalnite boli ce apar in perioada copilariei. Otita,  netratata corect poate duce la complicatii nedorite si dificil de vindecat. Care sunt semnele ce ne atentioneaza despre o posibila otita si cum se ingrijeste un copil ce suferã de otita?  Cun recunoastem o otita medie de o otita externa?


Otita medie

Otita medie afecteaza cel mai adesea urechea medie. Statistic s-a demonstrat cã unul din sase copii cu varsta de panã la un an face cel putin un episod de otitã medie, dupã aceastã varstã, frecventa bolii scãzand mult.

E important de stiut cã, de cele mai multe ori, otita medie este o complicatie a rinitei si rinofaringitei acute, boala apãrand de obicei la cateva zile de la debutul unei infectii acute a cãilor respiratoare. Infectarea urechii se realizeazã, in acest caz, prin trompa lui Eustachio - care asigurã comunicarea dintre urechea medie si nazofaringe.

La sugar si copilul mic, trompa lui Eustachio are anumite particularitãti: este mai scurtã si mai orizontalã, este mai largã, ceea ce explicã usurinta cu care microbii prezenti in nazofaringe pot ajunge in urechea medie, infectand-o.

Plansul sau suflarea incorectã a nasului favorizeazã impingerea secretiilor in trompa auditivã, antrenand obstructia acesteia si accentuarea infectiei.

Pe langã aceastã constitutie anatomicã normalã la varste mici, alti factori care favorizeazã aparitia bolii sunt:

- prezenta vegetatiilor adenoide (asa-zisii “polipi"),

- distrofia,

- imunodeficientele,

- malformatiile (“gura de lup"),

- alergia,

- sinuzita,

- precum si unii factori de mediu, cum ar fi: conditiile socio-economice precare, ingrijirea copilului in colectivitãti (cresã, grãdinitã), familiile numeroase in care mai existã un copil cu otitã medie, fumatul pasiv de cãtre copil, alimentarea copilului culcat pe spate si sezoanele reci.

În practica medicalã, s-a observat cã existã si o predispozitie legatã de sex, otita medie intalnindu-se mai des la bãieti, decat la fetite.


Cum recunoastem otita  medie?

Semnele de boalã diferã in functie de varsta copilului.

Astfel, la sugari, simptomatologia este nespecificã, micutii neputand spune cã ii dor urechile sau cã nu mai aud bine. Ei devin, in schimb, agitati, tipã si plang aparent fãrã motiv, dorm mai prost, refuzã alimentatia, au scaune diareice si fac febrã.

Diagnosticarea fiind dificilã, este important ca, in toate cazurile in care un sugar sau un copil mic prezintã febrã din cauze necunoscute, sã-i fie consultatã si urechea medie. Prin urmare, un examen ORL se impune cu necesitate.

Uneori, copilasul sugereazã cã-l deranjeazã urechile, arãtand spre ele sau trãgandu-se de acestea si frecandu-si capul de pernã. De asemenea, in timpul suptului, simptomele se pot accentua, creandu-i micutului un disconfort si mai mare. La copilul mai mare, in schimb, diagnosticarea este relativ simplã. El se plange de durere la nivelul urechii, spune cã nu mai aude atat de bine si face febrã. Mai rar, pot sã aparã ameteli, zgomote, pocnituri in urechi si o stare generalã alteratã.

Dacã tratamentul nu este inceput la timp, evolutia bolii este spre supuratie. Apar secretii purulente la nivelul urechii, cu scãderea febrei, a durerii si ameliorarea stãrii generale. Acestea nu sunt motive de amanare a prezentãrii la medic, pentru cã, netratatã corespunzãtor, otita medie se poate croniciza si poate avea complicatii serioase (determinã hipoacuzie si chiar surditate, panã la meningite, abcese cerebrale, septicemii).


Tratamentul otitei medii

Antibioticul si durata tratamentului vor fi stabilite de cãtre medic, in functie de microbul incriminat. Se poate administra medicatie pentru scãderea febrei, calmante pentru durere (paracetamolul in doze uzuale fiind cel mai indicat), picãturi in nas pentru a desfunda trompa lui Eustachio si a elimina secretiile acumulate in urechea medie.

Pentru calmarea durerii, este indicatã si cãldura localã (de exemplu, asezarea pe urechea afectatã a unui scutec usor incãlzit cu fierul de cãlcat). De asemenea copilul va trebui sã bea mai multe lichide, nu se va fuma in preajma lui si i se va asigura o atmosferã umedã (prin asezarea unui vas cu apã caldã in camerã).


Otita externa

Otita externã este reprezentatã de inflamatia conductului auditiv extern. E bine de stiut cã aceastã afectiune apare mai ales in conditii de umiditate crescutã, fiind foarte des intalnitã la copiii care practicã inotul sau la copiii ce stau mult cu capul sub apã, in baie.

Alte conditii favorizante ale infectiei sunt traumatismele locale survenite in timpul curãtãrii urechii cu betisoare sau cu degetul, in cazul intrãrii unui corp strãin in conductul auditiv extern sau dupã diferite dermatite (de contact, atopicã etc). Cerumenul are un efect protector impotriva infectiei bacteriene, astfel cã un conduct auditiv prea uscat, cu cerumen in cantitate insuficientã, va fi predispus la infectie.


Cum recunoastem otita externa?

Cel mai important simptom al acestei boli este durerea la nivelul urechii, care se accentueazã cand pavilionul urechii este tractionat sau atunci cand se apasã pe suprafata din fata conductului auditiv extern, zonã care este foarte sensibilã.

În cazul copilului mic, aceastã manevrã determinã retragerea capului si episoade de plans, semne foarte importante.

Copilul mai mare se poate plange, pe langã dureri, de senzatia de infundare a urechii, de mancãrime (mai ales in otita cronicã) sau de senzatia de corp strãin in ureche si de scãdere a auzului (aceasta mai ales datoritã edemului si secretiilor acumulate, care ingusteazã conductul auditiv extern). De obicei, timpanul nu este afectat.


Tratamentul otitei externe

Spre deosebire de tratamentul folosit pentru otita medie, in cazul otitei externe este suficient un tratament local. Înainte de inceperea acestui tratament, urechea (conductul auditiv extern) va trebui curãtatã cu ajutorul unor betisoare cu vatã imbibate in apã cãldutã si abia apoi se va picura solutia indicatã de medic.

În primele douã zile, aceasta poate fi administratã mai frecvent, apoi doar cate 3-4 picãturi de trei ori pe zi, panã la vindecare. E foarte important ca pãrintii sã stie cum sã punã in mod corect picãturile in urechea copilului. Astfel, micutul va fi culcat pe partea opusã urechii afectate iar pavilionul urechii va fi usor tractionat in sus si spre inapoi. Dupã introducerea picãturilor, copilul va mai fi tinut culcat aproximativ cinci minute.

În primele zile de tratament, se poate lãsa, in conductul auditiv extern, un tampon de vatã imbibat in solutia respectivã. Tot in primele zile, se pot administra calmante impotriva durerii. În perioada aceasta, panã la vindecare, se va evita contactul urechii afectate cu apa, ea trebuind curãtatã dupã cum s-a descris anterior. Aplicarea de comprese calde pe zona urechii este de asemenea utilã, ameliorand durerea mai ales in primele zile de boalã.

La copiii care inoatã frecvent, se poate face profilaxie cu instilare de picãturi (alcool diluat sau acid acetic 2%) in conductul auditiv extern, imediat dupã iesirea din apã. Tratamentul cu antibiotice, injectabil sau pe cale oralã, este necesar doar dacã apare febra sau inflamarea ganglionilor din zona urechii.







CITESTE SI DESPRE:

COMENTEAZA

COMENTARII