Andropauza - deficienta hormonala ca urmare a reducerii functiei testiculare

Voturi: 155 |   Voteaza

Termenul de andropauza desemneaza totalitatea manifestarilor psihologice si organice observate la barbatii intre 50 si 70 ani, datorita diminuarii progresive a productiei de androgeni. Termenul a fost creat prin analogie cu cel de "menopauza", desi barbatii nu dispun de un punct de reper, cum este incetarea menstruatiei la femei, pentru a marca aceasta tranzitie. Menopauza reprezinta intreruperea fiziologica a functiei menstruale la femeia intre 45 si 55 ani, insotita de simptome neplacute si de pierderea osoasa de-a lungul anilor.

Desi nu exista un fenomen analog pentru barbati, termenul de "andropauza" este tot mai utilizat pentru a descrie unele simptome intalnite la barbatii de varsta mijlocie si atribuite scaderii nivelului de testosteron. Andropauza reprezinta o deficienta hormonala ca urmare a reducerii functiei testiculare.

Androgenii sunt hormoni sexuali masculini produsi de testicule si glandele suprarenale. Testosteronul, a carui concentratie este de 20 ori mai mare la barbati decat la femei, este principalul hormon androgen. La barbati, androgenii se afla la originea caracterelor sexuale secundare (pilozitate, voce, etc.) si mentin spermatogeneza (producerea de spermatozoizi). De asemenea, ei joaca un rol important in libido (dorinta sexuala) si influenteaza comportamentul emotional. La femeie, androgenii sunt fabricati de catre ovare si de glandele suprarenale.

Andropauza este definita drept o scadere a nivelului seric de testosteron, la barbatii de o anumita varsta, sub plaja de valori normale observate la barbatii tineri, asociata unui sindrom clinic ce corespunde unei deficiente de androgeni.

Sindromul clinic consta in anumite simptome (oboseala, capacitate redusa de concentrare, iritabilitate, pierderea interesului pentru actul sexual) si semne (anemie, pierderea fortei musculare, modificarea masei musculare, diminuarea densitatii osoase, disfunctia erectila).


Semne si simptome

In general, andropauza nu este bine definita: simptomele sunt vagi si variaza foarte mult de la un individ la altul. In plus, diminuarea productiei de hormoni masculini este progresiva, survenind incepand cu 30 ani si continuand in urmatoarele decenii de viata.

Modificarile psihologice sunt de ordin emotional: oboseala, iritabilitate, reducerea capacitatii de concentrare, sindrom depresiv, pierdere a stimei de sine, uneori indiferenta, etc.

In ceea ce priveste activitatea sexuala, fenomenele ce conduc la orgasm sunt diminuate la barbatul de varsta mijlocie. De asemenea, se observa o alterare cantitativa si calitativa a erectiilor si in special cele nocturne. Spermatogeneza persista insa pana la o varsta avansata.

Alte modificari hormonale privesc melatonina si leptina. Melatonina este un hormon secretat de glanda epifiza si joaca un rol important in reglarea bioritmului si in ciclul somn- veche al organismului. Leptina este un hormon de natura proteica, secretat in tesuturile adipoase si care joaca un rol in controlarea masei grase a organismului, regland aporturile alimentare si cheltuielile energetice.

Celelalte manifestari ale andropauzei nu sunt prezente la toti barbatii:

- tulburari de memorie

- diminuarea volumului muschilor, insotita de o diminuare a fortei musculare si o crestere a masei adipoase

- accelerare a osteopeniei (fragilizare progresiva a tesuturilor osoase)

- aparitie a obezitatii abdominale

- astenie (oboseala) accentuata

- tulburari ale somnului (insomnie)

- modificari ale glandelor sudoripare

- manifestari vasomotorii: bufeuri (valuri de caldura, modificare a culorii pielii datorita unei tulburari a circulatiei locale)

Conform unor studii, androgenii (testosteron si DHEA) au efecte benefice in prevenirea bolilor coronariene, prin distrugerea grasimilor. Pe de alta parte, hormonii masculini au o actiune vasodilatatoare (maresc calibrul vaselor sangvine) si se afla la originea unei sensibilitati crescute fata de insulina (hormon ce permite scaderea nivelului de glucoza in sange).


Cauze

Androgenii (hormonii sexuali masculini) sunt secretati de celulele Leydig din testicule, sub forma testosteronului si de catre corticosuprarenala (partea periferica a glandei suprarenale).

Incepand de la varsta de 30 ani, nivelul de testosteron diminueaza cu 10% in fiecare deceniu de viata. In functionarea normala a sistemului hormonal masculin, cea mai mare parte a testosteronului (cca 98%) este legata de doua componente sangvine: globulina si albumina – care il transporta si participa la reglarea sa. Restul de 2% este testosteron liber sau biodisponibil.

Desi nivelul de testosteron scade in mod progresiv odata cu inaintarea in varsta, el ramane intr-o plaja de valori considerate normale. Nivelul de testosteron liber scade foarte mult intre 40 si 70 ani. Aceste modificari sunt importante, dar raman intotdeauna in limite normale. Din acest motiv, nu se stie ce semnificatie clinica are scaderea nivelurilor de androgeni. Disfunctiile sexuale nu pot fi atribuite doar nivelului scazut de testosteron seric. Intrucat la majoritatea barbatilor de o anumita varsta, nivelul de testosteron ramane intr-un interval considerat normal, acesta poate sa nu fie un factor ce contribuie la disfunctia erectila.

La barbatii de varsta mijlocie s-a observat o scadere progresiva a numarului de celule Leydig si o afectare a functiei celulelor Sertoli – doua posibile cauze ale scaderii generale a nivelului de androgeni. Spre deosebire de ovare, involutia functiei testiculelor nu este insotita de o oprire a activitatii, ci de o modificare progresiva.


Tratament

Terapia de substitutie hormonala are drept obiectiv cresterea nivelului de testosteron, pentru a preveni efectele imbatranirii la barbati. Unele studii au evidentiat o crestere a masei musculare si a fortei musculare in conditiile suplimentarii cu testosteron. De asemenea, a fost studiata legatura dintre nivelul scazut de testosteron si bolile coronariene la barbati.

Riscurile administrarii de hormoni sexuali la barbatii de varsta mijlocie privesc prostata si sistemul cardiovascular. Este cunoscut faptul ca androgenii agraveaza evolutia cancerului de prostata. Unele studii arata ca nivelul de APS (antigen prostatic specific) creste in 92% din pacientii ce primesc suplimente de testosteron si nu revin la normal in 30% din cazuri, dupa intreruperea tratamentului. Alt efect secundar al terapiei de substitutie cu testosteron este apneea in somn.

In prezent, terapia de substitutie hormonala nu poate fi recomandata fara restrictii. Sunt necesare studii pe scara larga pentru documentarea riscurilor si beneficiilor oferite de suplimentarea cu androgeni in prevenirea efectelor imbatranirii la barbati.

Contraindicatiile administrarii de testosteron sunt: problemele psihiatrice grave, cancerul de prostata, adenomul de prostata, apneea in somn, tulburarile respiratorii importante si unele afectiuni ale aparatului locomotor (tendinita).

Administrarea de testosteron este decisa in anumite conditii: existenta simptomelor neplacute si un nivel al testosteronului < 2,5 - 3 ng/ ml.

Scopul terapiei este acela de a preveni efectele imbatranirii si restaura libidoul, precum si activitatea sexuala satisfacatoare. Reactiile pozitive ale tratamentului de substitutie hormonala cu testosteron la barbatii cu un nivel scazut al acestui hormon sunt:

- ameliorarea starii de spirit

- diminuarea iritabilitatii, depresiei, oboselii si nervozitatii

- ameliorare a calitatii somnului

- ameliorarea a libidoului si activitatii sexuale

- crestere a masei musculare

- diminuare a masei grase, in special abdominale

Timpul necesar pentru ca aceste beneficii sa fie observate variaza de la un individ la altul, dar este important de mentionat ca efectele terapiei nu sunt imediate, ci pot sa se faca simtite dupa cateva luni.

Pacientii sunt sfatuiti sa isi noteze modificarile pozitive si negative pe care le observa, pentru a se putea alege o doza potrivita si, in timp, sa poata beneficia de o ameliorare semnificativa a calitatii vietii.

Monitorizarea riguroasa si metodica a prostatei in cazul tratamentului pe baza de androgeni se face prin tuseu rectal si prin determinarea APS (antigen prostatic specific), la fiecare 6 luni – 1 an.

Terapia de substitutie (aportul de testosteron sub forma medicamentoasa) se face pe cale orala, sub forma de injectii intramusculare sau cu ajutorul unui patch, ce permite patrunderea testosteronului prin piele.





CITESTE SI DESPRE:

COMENTEAZA

COMENTARII