Amigdalita - patologie frecvent intalnita la copii
Voturi: 158 | Voteaza
Amigdalita reprezinta o patoloie frecvent intalnita la copii, ei fiind mai sensibili. Aceasta reprezinta inflamarea amigdalelor palatine situate de o parte si de alta a palatului (sau a limbii). Amigdalita este cel mai frecvent produsa de streptococi, in special cel betahemolitic A.
Amigdalele palatine sunt tesuturi limfoide asemanatoare ganglionilor limfatici care au rol imunitar deosebit de important, ele reprezantand alaturi de celelalte tesuturi limfoide de la nivelul gatului (formeaza un fel de inel la nivelul faringelui) prima bariera importiva agresiunii microbilor ce ajung la acest nivel prin alimentatie sau prin inspirarea aerului infectat. Aceste organe limfoide recunosc microbii cu potential patogen si ii retin la nivelul lor, incercand sa-i distruga prin procese ce dau nastere inflamatiei. Astfel microbii sunt impiedicati sa patrunda in organism fie pe cale gastrica, fie pe cale respiratorie.
Factorii de risc si cauzele amigdalitei
Inflamatia amigdalelor se produce ori de cate ori la acest nivel exista un agent patogen. Cauzele si factorii de risc sunt reprezentati de:
- inspirarea aerului infectat sau contactul apropiat cu o persoana ce prezinta infectia;
- fumul de tigara (fumatul pasiv sau chiar activ) scade foarte mult capacitatea imunitara a acestor tesuturi limfoide;
- consumul de alimente foarte reci (sucuri reci vara sau inghetata de exemplu);
- aerul conditionat (se recomanda curatarea regulata a filtrelor);
Care este simptomatologia amigdalitei?
Inflamatia amigdalelor palatine se manifesta in primul rand prin simptomatologia specifica oricarei infectii:
- febra si frison
- atonie, astenie
- dureri de cap, posibile stari de greata,
- durere, roseata, umflare si cresterea temperaturii la locul
- infectiei;
Amigdalita se mai manifesta prin:
- expectoratie sau scurgeri nazale,
- modificari ale vocii, ragusire,
- dureri mari la inghitire
- gatul este rosu, umflat iar amigdalele marite in volum (se pot simti si la palparea exterioara a gatului, imediat sub mandibula) sunt rosii si prezinta pete albicioase de puroi;
- uneori inflamatia poate fi atat de mare incat prin marirea de volum a amigdalelor si restului de tesuturi limfoide sa fie obstruate caile respiratorii iar respiratia sa fie serios ingreunata, caz in care se impune interventia chirurgicala.
- Marirea de volum si a altor ganglioni laterocervicali (situati la nivelul gatului).
Complicatiile amigdalitei:
- obstructia cailor respiratorii;
- afectiuni ale cailor respiratorii dar si afectiuni gastrice uneori;
- otite medii;
- flegmonul amigdalian sau periamigdalian;
- streptococul, odata patruns in organism, poate cauza afectiuni foarte grave ca: afectarea rinichilor cu nefrita, reumatism articular acut dar si afectarea valvelor inimii, producand diverse boli ale aparatului cardio-vascular.
Diagnosticul amigdalitei
De fiecare data cand copilul prezinta simptomele amigdalitei trebui sa va prezentati la medicul de familie sau la pediatru. Dupa consult, medicul va sugereaza in functie de gravitatea situatiei consultul de specialitate al medicului oto-rino-laringolog (ORL).
Tratamentul amigdalitei
Amigdalita usoara trece in general de la sine in decurs de 5-7 zile, copilul fiind insa contagios in primele zile ale infectiei. In general medicul ii recomanda consumul adecvat de lichide pentru a nu se deshidrata si totodata pentru a spala continuu gatul astfel incat infectia sa nu ia amploare prin formarea unei cruste mucoase. Ii vor fi administrate copilului antipiretice (medicamente care scad febra) si antibiotice dupa caz (i se preleveaza micutului secretii pentru a se vedea cu ce sunt infectate amigdalele si totodata pentru efectuarea antibiogramei). Dupa cateva ore de la prima administrare de antibiotice copilul nu mai este contagios.
In cazul frecventelor recidive, a obstructiei importante a cailor aeriene sau in cazul flegmonului amigdalian sau paraamigdalian se intervine ghirurgical prin efectuarea amigdalitectomiei.
In restul cazurilor nu se intervine chirurgical ci se prefera tratamentul medicamentos pentru ca oricum la pubertate amigdalitele scad in dimensiuni si capacitatea lor imunitara creste. De asemenea aceste tesuturi limfoide au capacitatea de regenerare, astfel ca dupa amigdalitectomie amigdalele se pot reface.
Amigdalele palatine sunt tesuturi limfoide asemanatoare ganglionilor limfatici care au rol imunitar deosebit de important, ele reprezantand alaturi de celelalte tesuturi limfoide de la nivelul gatului (formeaza un fel de inel la nivelul faringelui) prima bariera importiva agresiunii microbilor ce ajung la acest nivel prin alimentatie sau prin inspirarea aerului infectat. Aceste organe limfoide recunosc microbii cu potential patogen si ii retin la nivelul lor, incercand sa-i distruga prin procese ce dau nastere inflamatiei. Astfel microbii sunt impiedicati sa patrunda in organism fie pe cale gastrica, fie pe cale respiratorie.
Factorii de risc si cauzele amigdalitei
Inflamatia amigdalelor se produce ori de cate ori la acest nivel exista un agent patogen. Cauzele si factorii de risc sunt reprezentati de:
- inspirarea aerului infectat sau contactul apropiat cu o persoana ce prezinta infectia;
- fumul de tigara (fumatul pasiv sau chiar activ) scade foarte mult capacitatea imunitara a acestor tesuturi limfoide;
- consumul de alimente foarte reci (sucuri reci vara sau inghetata de exemplu);
- aerul conditionat (se recomanda curatarea regulata a filtrelor);
Care este simptomatologia amigdalitei?
Inflamatia amigdalelor palatine se manifesta in primul rand prin simptomatologia specifica oricarei infectii:
- febra si frison
- atonie, astenie
- dureri de cap, posibile stari de greata,
- durere, roseata, umflare si cresterea temperaturii la locul
- infectiei;
Amigdalita se mai manifesta prin:
- expectoratie sau scurgeri nazale,
- modificari ale vocii, ragusire,
- dureri mari la inghitire
- gatul este rosu, umflat iar amigdalele marite in volum (se pot simti si la palparea exterioara a gatului, imediat sub mandibula) sunt rosii si prezinta pete albicioase de puroi;
- uneori inflamatia poate fi atat de mare incat prin marirea de volum a amigdalelor si restului de tesuturi limfoide sa fie obstruate caile respiratorii iar respiratia sa fie serios ingreunata, caz in care se impune interventia chirurgicala.
- Marirea de volum si a altor ganglioni laterocervicali (situati la nivelul gatului).
Complicatiile amigdalitei:
- obstructia cailor respiratorii;
- afectiuni ale cailor respiratorii dar si afectiuni gastrice uneori;
- otite medii;
- flegmonul amigdalian sau periamigdalian;
- streptococul, odata patruns in organism, poate cauza afectiuni foarte grave ca: afectarea rinichilor cu nefrita, reumatism articular acut dar si afectarea valvelor inimii, producand diverse boli ale aparatului cardio-vascular.
Diagnosticul amigdalitei
De fiecare data cand copilul prezinta simptomele amigdalitei trebui sa va prezentati la medicul de familie sau la pediatru. Dupa consult, medicul va sugereaza in functie de gravitatea situatiei consultul de specialitate al medicului oto-rino-laringolog (ORL).
Tratamentul amigdalitei
Amigdalita usoara trece in general de la sine in decurs de 5-7 zile, copilul fiind insa contagios in primele zile ale infectiei. In general medicul ii recomanda consumul adecvat de lichide pentru a nu se deshidrata si totodata pentru a spala continuu gatul astfel incat infectia sa nu ia amploare prin formarea unei cruste mucoase. Ii vor fi administrate copilului antipiretice (medicamente care scad febra) si antibiotice dupa caz (i se preleveaza micutului secretii pentru a se vedea cu ce sunt infectate amigdalele si totodata pentru efectuarea antibiogramei). Dupa cateva ore de la prima administrare de antibiotice copilul nu mai este contagios.
In cazul frecventelor recidive, a obstructiei importante a cailor aeriene sau in cazul flegmonului amigdalian sau paraamigdalian se intervine ghirurgical prin efectuarea amigdalitectomiei.
In restul cazurilor nu se intervine chirurgical ci se prefera tratamentul medicamentos pentru ca oricum la pubertate amigdalitele scad in dimensiuni si capacitatea lor imunitara creste. De asemenea aceste tesuturi limfoide au capacitatea de regenerare, astfel ca dupa amigdalitectomie amigdalele se pot reface.
CITESTE SI DESPRE:
