Alaptarea biologica este rezultatul unei relatii de dragoste intre mama si copilul ei, stabilita printr-un contact imediat ;si prelungit chiar de la nasterea copilului. Ea nu cunoaste nici o regula care sa restranga suptul copilului. Ea continua fara intrerupere, zi si noapte si presupune un contact strans intre mama si copil. De fapt alaptarea biologica creeaza un cuplu unic. Pentru acest cuplu sanul devine atat sursa de hrana cat si o sursa de consolare, de siguranta, de caldura, de recomfortare. a pune copilul la san, pentru oricare din aceste motive, devine o actiune instinctiva si agreabila pentru mama. %ntr-o alaptare biologica, suptul incepe de la nast ere, inaintea taierii cordonului ombilical si continua cu o frecventa mare, la fiecare doua ore, in primele saptamini, pentru a urma apoi cu un ritm de cinci sau sase ori pe zi, in ultima jumatate a primului an de viata a copilului. Aceasta alaptare spontana, dirijata de copil si indreptata spre satisfacera imediata a nevoilor sale, nu duce la infundarea, fisurarea sau abcedarea sanilor. Copilul mereu langa mama, are acces la sanii ei fara oprelisti. Mereu goliti, sanii ramin moi si supli. Astfel stimulati ei produc lapte din belsug si mama nu cauta sa-l masoare. Ea are o incredere senina in capacitatile sale si instinctele sale ii indica foarte clar ca copilul care e pe cale sa adoarma  si-a luat portia. Alaptarea biologica ignora cu totul biberonul. Laptele matern este un aliment perfect si raspunde tuturor nevoilor copilului. Ea ignora si suplimentele vitaminice si minerale pentru copil si solidele date cu lingurita unei fiinte care inca nu tine capul, nu are dinti si nu poate mastica. Ea ignora si asa numita perioada a intarcarii fiindca acesta este reglata de copil, atunci cand, avand cativa dinti si reflexul de a duce obiecte la gura, el incepe sa rontaie cate-o coaja de paine sau fructe si se amuza moflaindu-le. pe masura ce capacitatile sale masticatorii cresc, copilul mananca mai mult si suge mai putin. Laptele ramane pentru un timp de inca un an sau doi o sursa esentiala de proteine, mijlocul de a-i intarii convingerea indispensabila ca el este un individ acceptat si iubit si deci nevoile afective sunt imediat implinite. Sanul ii permite dupa primul an de viata sa traiasca intru-n mod consient prima relatie de dragoste intensa, cu persoana unica ce nu-l deceptioneaza niciodata, mama sa. Alaptarea biologica afirma spontan ca "homo sapiens " este un mamifer, un purtator de mamele,nu in scop decorativ ci alimentar... S-a uitat faptul ca prima caracteristica a unui mamifer nu este de a naste pe cale vaginala, ci de a avea grija de progenitura, oferindu-i in mod liber si spontan mamela...

Mamele care isi alapteau primul copil, mi-au spus foarte frecvent ca el plange in mod constant, ca nu doarme decat la san sau in brate, ca se trzeste de cinci, sase, sapte si chiar de opt ori pe noapte, sa suga... Nelinittite ele s-au intrebat ce se petrece. " Laptele meu trebuie sa fie tare slab" s-au gandit ele... "si e foame ! " O, nu mamelor ! El are nevoie de Voi ! El va imblinzeste". Vrea sa va forteze sa stabiliti legaturi cu el, sa va deschideti inaintea lui si sa-l acceptati. El va simte departe, simte ca nu sunteti in largul vostru, tinute intru-n rol pe care nu l-ati invatat niciodata. El cauta sa va scape de feminitatea culturala, facind sa izbucneasca adevavaratul dvs. chip, feminitatea boilogica, sa atraga inima dvs. ca sa fie atins cu deplina afectiune, sa obtina mangaierile, legaturile, tandretea de mii de feluri de care are absoluta nevoie sa traiasca. Surasul lui precoce, care care este mijlocul lui de a stabili contactul, n-a doborat inca tabu-urile din spiritul dvs.. Atunci el plange si va forteaza astfel sa va intoarceti spre el  si el suge, si astfel se agata de dvs. cu indarjirea pe care i-o da dorinta de viata. Aceleasi mame cand au avut al doilea sau al treilea copil al lor, mi-au spus cu neliniste o alta intrebare. " Nu stiu ce are copilul acesta se asa de linistit ; nu suge decat sa manance. Ce se intampla? " Se intampla ca primul copil v-a invins. Acum sunteti o mama spontana si bucuroasa si copilul dvs. cel nou nu incearca nici teama nici singuratate la contactul cu dvs. Ati invatat sa raspundeti la prima lui nevoie, cea inafara careia el nu poate trai, si el se simte in siguranta, linistit si fericit...

Una din caracteristicile fundamentale ale maternitatii biologoce este atitudinea "fata in fata "..contactul vizual constant al mamei cu copilul ei; AlŢptarea oferŢ copilului contactul vizual, fata in fata, prin care el obtine certitudinea de a fi iubit iar prin contactul fizic ii da caldura, blandetea necesara, ea ii daruieste o atentie concentrata, totala, deplina, care ii permite sa-si afirme individualitatea. Orice mama care si-a crescut copilul prin alaptare, afirma cu profunda surprindere : dupa atata dependenta, atat atasament, copilul arata o independenta, o detasare fericita, increzatoare si linistita. %n el, s-a imprimat asigurarea unei iubiri fara lacune.

Nu-i va fi frica de lumea de afara. Copilul mi c care poate sa se ataseze in felul acesta de mama sa si prin intermediul ei realitatii lumii, va cunoaste mai tarziu, adevaratul atasament al vietii sale adulte. Permitandu-i acest atasament cu totul dezinteresat fata de ea, mama pregateste pentru copil posibilitatea de a o rupe cu universul copilariei sale, de fapt ii pregateste forta psihologica necesara detasarii... Alaptarea nu este doar un mod de alimentatie ci o manifestare a dragostei, raspunzand nevoilor primare ale copilului: atasamentul...prima functie a mamei care alapteaza este de a fi mama a copilului ei, de a-l iubi, de-al indragi

oferandu-i un san mereu disponibil... alaptarea nu poate fi fugitiva, trecatoare, ocazionala, intrerupta. Ea nu va fi dirijata exclusiv de mama ci si de copil, pana cand el a dobandit puterea psihologica de detasare si cand dorinta de intarcare survine cum ii dicteaza ceasul inimii lui... alaptarea, atat de legata de ingrijirile materne, se initieaza imediat dupa nastere si se continua de la sine, biologic. Aceasta mama nu va cunoa;te dificultatile dureroase ale infundarii dureroase ale canalelor galactofore, problema al carei singur remediu este alaptarea fecventa la intervale apropiate si evitarea solutiilor obijnuite, a acelor rezolvari care pot duce la esecul maternitatii : hormonii pentru reducerea tensiunii din san, alaptarea limitata si faimoasa tetina, daruita atat de generos la cel mai mic pretext. Acestea impiedica contactul mama -copil si aceasta suctiune artificiala a unei bucati de cauciuc perturba reflexul de secretie al mamei, care in curand va vedea cum laptele sau se imputneaza si copilul ei slabeste deoarece alimentatia lui este insuficienta. Laptele cu adevarat hranitor vine dupa instalarea reflexului de secretie (ejectie ).Primul lapte este un lapte care potoleste setea.  Grav este faptul cand copilul obijnuit cu biberonul atunci cand este deodata lipsit de el, refuza categoric sanul. Fara multa hotarare din partea mamei, el nu va invata niciodata sa suga la san si se va intoarce la biberon. Orice mama doritoare de a-ss alapta copilul trebuie sa refuze categoric folosirea biberonului si sa pretinda ca copilul ei sa n-o paraseasca pana ce el nu suge din toate puterile lui...

Problema alaptarii, solutia la toate aceste dezbateri (pentru sau contra, lunga sau scurta, culturala sau biologica, totala sau partiala) nu se situeaza la nivelul sanului femeii ci al inimii sale si inflorirea inimii ei se petrece nu atunci cand sanii se umplu de lapte ci atunci cand ea tine in bratele sale, indata dupa iesirea lui in lume, copilul, cand ii atinge, il mangaie, il imbratiseaza, cand ii vorbeste, ii  surade si descopera in ochii lui larg deschisi un interes unic. Atunci cand copilul simte sanul si suge, mama se abandoneaza acestei noi relatii cu placere si nu-si mai pune intrebari. Ea este de-acum inainte, intens unita cu copilul ei prin " legaturi omenesti cu funii de dragoste ", pe oceanul acestei vieti, acest copil va avea cea mai buna parte : dragostea manifestata prin priviri, atingeri si atentia nedivizata intr-o relatie unica a unei persoane cu cealalta persoana.