Ne aduse iepuraÅŸul
Ce nu vede, cred, nici NaÅŸul
Decat o singură dată...vai!
De rămane fără grai:
Un mieluţ mai merinos
De trei ori merituos,
Se făcu-ntr-o lună-două
Cat alţii in nouăşinouă,
Åži nu are nici toxine
(La FeMeI nu dă prea bine)
De-atata bunăstare
Nu-i mai trebuie nici sare,
Poate-un pic de leuÅŸtean,
S-aibă gust ca ăi de-un an.
Asta-i treabă fermecată,
Mielule mergi şi te-mbată!
De nu-Å£i vine a crezare
Că eşti mielul cel mai mare.
Se-auzi un simplu zvon
C-o să scapi de ghinion...
Sau măcar la mănăstire
Asta da bună vestire
Şi cu ouă incondeiate,
Capul nu ţi-l vei mai bate.
Cand vorbim de sacrificiu,
Mielu-i primul la serviciu,
Sau prima, că-i efeminată,
Că mai nou, aşa se poartă...
Hotăram că oile
Să păzească stanile...
Stai pe-aci că se-nşelară
Şi pe baciu-mpresurară
Şi pe loc strigară: Beee
Oile, ziseră: Bre!
Baciule! AÅŸa ni-i bine...
Åži nu pe-ntunericime!
Noi nu facem de serviciu
Chiar de-ajungem la ospiciu...
Yes, we can! Dar pe lumină,
Nici măcar pe lună plină.
Să facă şi berbecuţii
Că sunt mari şi ei, prostuţii!
Chiar aşa puţini cum sunt,
Dau cu bezna de pămant,
Şi-or păzi ca surdo-muţii
Să nu fugă toţi mieluţii,
După pana de curent
Care pică indolent.
Noi acasă-n siguranţă
Vom gandi mai cu speranţă:
Lupule tu cand erai
Multe ne mai spovedeai...
Iar mai des de incercai...
Nu mereu tu reuÅŸeai...
Acum cin-te moÅŸteneÅŸte,
Noi nu ştim, că tace peşte
Sigur după inviere
O să-ntrebe de tăiere,
Şi-o să ia la ochi cu arcul
Să videze intreg ţarcul
Rolul său să-l implinească,
Mielul lui să o mierlească.
Trecem noi şi de furtună
Toată turma, impreună,
Berbecuţii, oile...
Auzit-ai baciule?