Si sta singura si plange,nimic din ce-i pe lume n-o mai poate atinge
Nimic n-o sa mai fie cum a fost,nimic din ce o sa fie n-are rost
Isi aminteste si acum aceea zi,in care el i-a spus:
-Te iubesc,sa stii.
A sarutat-o pe frunte,in timp ce ranita si-a saltat-o in spate
S-a suit in tren si a plecat,o lume intreaga in urma a lasat.
Doua saptamani a primit scrisori de la el,spunea ca se descurca,dar e greu,
Iar acum plange dupa al ei iubit,scrisorile de 3 zile n-au mai venit
In dimineata urmatoare,a primit de pe front o scrisoare,in care era o foaie cu negre chenare
In care i se spunea ca iubitul ei,nu va mai veni la ea
Ca a murit ca un erou, ca s-a luptat ca un leu, ca s-a aruncat in lupta, acolo unde era mai greu
Acest lucru n-o ajuta cu nimic, dorul de el nu se alina nici-un pic
Si sta singura si plange,nimic din ce-i pe lume n-o mai poate atinge
Nimic n-o sa mai fie cum a fost ,nimic din ce-o sa fie n-are rost
La cuvintele lui ,te iubesc,sa stii,le-ar da un raspuns,dar nu mai are cui.