Urmează-ţi vocea interioară şi vei deveni propriul tău ghid spiritual
Cine sunt eu? Care este rolul meu? De ce mă aflu uneori într-o conjunctură favorabilă sau nu? Care este scopul vieţii mele?
De
multe ori se nasc astfel de întrebări în mintea noastră sau le auzim
formulate de altcineva. Adesea nesatisfăcut de existenţa sa, omul caută
răspunsurile în exterior, când de fapt le poate găsi în sine însuşi.
Odată
cu explozia tehnologică a secolului XX, omenirea a fost proiectată
într-un câmp hiperraţionalist în interiorul căruia toate valorile se
bazează aproape în exclusivitate pe logică. Activităţile umane care
implică latura intuitivă sunt excluse. Unidirecţionalitatea evoluţiei
sociale a produs dezechilibrul omului. Pentru a rămâne integrat în
mediul înconjurător, acesta şi-a reorientat rapid existenţa, apelând
din ce în ce mai mult la raţionamentul mental, ceea ce l-a îndepărtat
cu timpul de vocea sa interioară. Acest fapt a provocat impasul actual
şi a dat naştere unei lumi dure. Logica singură nu ne poate ajuta să
depăşim această situaţie; astăzi este necesară mai mult decât oricând o
reorientare a omului către valenţele sale intuitive, ce trebuie
îmbinate armonios cu cele mentale.
Încă de la naştere,
contactul cu o lume fără suflet se înregistrează în subconştientul
omului. Copilul îşi începe viaţa în ambianţa rece şi mecanică a
spitalului. El e îndepărtat repede de mama sa pentru a fi spălat,
cântărit, măsurat, numerotat, îmbrăcat, supus la diferite analize şi
adesea aşezat în incubator. În primele sale ore de existenţă, medicii
se ocupă doar de corpul său (fără a-i recunoaşte şi ocroti sufletul mic
şi fragil care înregistrează totul în acest timp) şi nu ţin cont de
faptul că modul în care este primită pe lume poate influenţa întreaga
viaţă a unei fiinţe.
Civilizaţia actuala neagă sufletul
La
şcoală învăţăm să devenim logici prin dezvoltarea capacităţilor noastre
mentale. Deşi avem imaginaţie şi creativitate, suntem forţaţi să credem
că aceste calităţi nu sunt importante. Suntem de pildă foarte uşor
pedepsiţi pentru notele mici de la matematică sau fizicîă, dar nu şi
pentru notele slabe de la desen sau de la muzică. Astfel ne
familiarizăm, nu fără probleme emoţionale, cu superioritatea lumii
raţionale asupra celei a sensibilităţii şi intuiţiei spirituale.
În
mijlocul familiei procesul de condiţionare continuă. Aici suntem supuşi
dorinţelor, proiectelor şi prejudec]ăţilor părinţilor noştri care, mai
mult sau mai puţin conştient, ne modelează viaţa şi sfârşim uneori prin
a vedea lumea cu ochii lor. Suntem educaţi şi integraţi în societatea
modernă ca nişte roboţi. Dacă ne menţinem în limitele rigide ale
tradiţiilor famialiale şi ale prejudecăţilor, sufletul nostru rămâne
încătuşat, identitatea noastră este refulată şi atunci vom avea
tendinţa de a reproduce inconştient schemele care au condiţionat viaţa
părinţilor noştri şi care vor condiţiona, poate, şi viaţa copiilor
noştri.
Civilizaţia actuala neagă sufletul şi originalitatea
destinului propriu, ne azvârle într-un rol social care ne consumă
suficient de mult timp şi energie pentru a ajunge să credem cu adevărat
că nu ne dorim altceva decât să devenim cetăţeni. Suntem obligaţi să ne
conformăm modelelor sociale. La sfârşitul unei zile, după ce ne-am
ocupat de familie, de casă şi de slujbă, ne culcăm extenuaţi pentru a o
lua de la capăt a doua zi, ceea ce este mai dureros, încă o săptămână,
o lună, un an, un deceniu, o viaţă. Suntem prinşi în capcana acţiunilor
noastre inconştiente, preocupaţi de face şi a avea, fără să ne rezervăm
timp pentru a crea şi a fi, iar cel mai adesea uităm că în esenţă omul
este spirit.
O conştiinţă suficient trezită poate percepe tot ce există, a existat sau va exista
Intuiţia
există în stare latentă în fiecare fiinţă, iar odată trezită şi
amplificată, conferă din plin creativitate şi înţelegerea nemijlocită a
vieţii şi a aspectelor sale subtile. Intuiţia este o percepţie
fulgerătoare a adevărului; fără o atenţie conştientă orientată în acest
scop, este cunoaşterea interioară, spontană. Ea nu depinde de
dezvoltarea mentalului, ci doar de nivelul de evoluţie atins de fiinţă.
Nu întâmplător egiptenii o numeau "inteligenţa inimii", căci intuiţia
este pentru spirit ceea ce reprezintă instinctul pentru corp sau
iteligenţa pentru mental.
Intuiţia se naşte din îmbinarea
armonioasă a sensibilităţii sufletului cu luciditatea spiritului. În
procesul cunoaşterii spiritul ne permite observarea evenimentelor,
lucrurilor, fenomenelor, păstrând în acelaşi timp o distanţă constantă
şi o detaşare certă faţă de ele. Sufletul, din contră, are capacitatea
de a intra în inima lucrurilor pentru a se impregna cu energiile lor,
rezultând astfel o cunoaştere directă, autentică şi originală. Această
percepţie, dublată de luciditate, dă naştere intuiţiei şi oferă o
viziune a realităţii care nu este nici prea marcată de emotivitate,
nici prea închisă în obiectivitate. Fiinţa intuitivă apare ca o forţă
calmă şi liniştită, care percepe spontan înţelesurile evenimentelor şi
se integrează armonios în societate.
Intuiţia se manifestî prin patru forme: presimţirea, claraudiţia, clarvederea şi cunoaşterea
Presimţirea
este perceperea anticipată a unei informaţii sub forma unei senzaţii de
ordin fizic sau emoţional: frig, noduri abdominale (dureri),
furnicături (înţepături) sau, din contră, căldură, bucurie intensă
etc., care apar fără un motiv aparent în timp ce ne aflăm în preajma
unei anumite persoane sau într-o anumită conjunctură. Această percepţie
ne ajută să menţinem raporturi armonioase cu ceilalţi şi cu mediul şi
ne poate preveni asupra unui pericol iminent. Presimţirea este ceva
firesc, natural, dar adesea este blocată din cauza inhibiţiilor şi a
refulării repetate a emoţiilor.
În cazul claraudiţiei,
informaţia este auzită distinct, ca o voce interioară a Sinelui. Ea se
manifestă cu deosebire la oamenii care au încredere în capacitatea lor
de a se exprima verbal.
Clarvederea este perceperea
informaţiei sub forma unor viziuni scenice sau simbolice care pot lua
forma viselor revelatoare. Acest tip de viziune interioară ne permite
să vedem şi să înţelegem circulaţia curenţilor energetici în Univers,
să percepem natura gândurilor, scopurile sau dorinţele nemărturisite
ale tuturor fiinţelor spre care ne îndreptăm atenţia în mod voit. Acest
mod de percepţie survine în momentul atingerii unui anumit grad de
detaşare interioară faţă de mediu, mai precis faţă de planul fizic.
Cunoaşterea
este cel complet aspect al intuiţiei. Este certitudinea interioară că
un lucru este real fără a fi necesar să-l verificăm sau să-l studiem cu
ajutorul mijloacelor exterioare, fizice. Ea devine posibilă prin
rezonanţa cu sfera de manifestare a inteligenţei universale, care este
mai mult sau mai puţin trezită, în funcţie de nivelul de evoluţie
spirituală la care ne aflăm. Prin urmare, unei conştiinţe suficient
trezite îi este accesibilă în fiecare clipă orice perecepţie legată de
tot ceea ce există, a existat sau va exista vreodată.
Fiinţa
care a decis să-şi dezvolte spiritul intuitiv trebuie pentru început să
se reîntoarcă asupra ei însişi, pentru a redescoperi cu adevărat cine
este. În acest sens, practica meditaţiei este de mare ajutor.
Vă
vom prezenta în continuare o succesiune de tehnici simple propuse de
către Indee Gee, autorul lucrării "şcoala intuiţiei", care vă vor
conduce gradat către redescoperirea adevăratului "eu" şi vă vor uşura
pătrunderea la nivelul intuitiv.
1. Controlul respiraţiei. În
aceastî meditaţie trebuie doar să fim atenţi asupra respiraţiei pentru
a o conştientiza fără să intervenim, însă, în vreun fel asupra ei, iar
apoi să o facem să devină gradat amplă şi regulată. Există o strânsă
legătură între mental şi respiraţie. Astfel cel care este capabil să
îşi controleze respiraţia va dobândi o stare de calm profund şi îşi va
putea stăpâni cu uşurinţă agitaţia gândurilor.
2.
Vizualizarea unui peisaj natural, odihnitor şi a templului interior.
Meditaţia ne propune să evocăm interior un peisaj care ne-a plăcut
cândva şi să îl percepem cu toate simţurile. Aceasta ne va înlesni
pătrunderea treptată în interiorul fiinţei noastre, ca într-un
veritabil templu, unde ne vom regăsi departe de influenţele exterioare,
într-o stare de calm profund lăuntric.
3. Vizualizarea axei
interne şi a rădăcinii sale. Odată ce am pătruns în acest templu, ne
aşezăm într-o poziţie în care să avem spatele drept. Ne vom concentra
asupra verticalitîţii coleanei vertebrale şi vom urmări să simţin
starea de stabilitate şi de încredere la contactul cu pământul în zona
inferioară a acesteia şi sublimul contact diafan cu lumina celestă, în
zona din creştetul capului.
4. Circulaţia luminii. Vom
vizualiza în continuare această lumină coborând prin creştetul capului
şi străbătând întreaga coloană, gradat, dizolvând astfel toate
tensiunile din corp. Ne vom focaliza apoi conştiinţa în zona inimii,
unde îşi are sediul "sufletul intuitiv".
5. Realizarea unui
cerc de protecţie. Este necesar să creăm o frontieră de lumină,
vizualizându-ne în interiorul unui ou de culoare galben-aurie sau albă,
care ne va proteja împotriva influenţelor nedorite din exterior.
6.
Fixarea la nivelul intuitiv. Aceasta constă doar în a ne uni degetul
mare şi arătătorul de la fiecare mână. Acest gest ne va ajuta să ne
menţinem permanent la nivelul intuitiv al fiinţei noastre. Ulterior, pe
măsură ce căpătăm experineţă, va fi suficient să realizăm acest gest
pentru a avea acces instantaneu la acest nivel intuitiv.
Orice
sfârşit de secol şi, chiar mai mult, de mileniu, reprezintă întotdeauna
un moment de profunde transformări pentru umanitate. Secolul XX a fost
al ştiinţei. Secolull XXI, în care deja am păşit, va aduce probabil o
mutaţie radicală la nivelul conştiinţei.
Epoca jalnică în
care ne-am născut ne ajută să conştientizăm ceea ce este absurd în
comportamentul uman, să ne eliberăm de iluzii, de limitări şi astfel să
ne alungăm pentru totdeauna suferinţele gratuite şi schemele
distructive. Această transformare alchimică va da naştere unei noi
filosofii, cea potrivit căreia vom trăi în inimă şi fiecare va fi
încurajat să-şi urmeze intuiţia interioară pentru a reuşi să devină
propriul său ghid spiritual.
Sursa: Seductiatrupului.ro