Descriindu-se ca o narațiune interactivă , The Park încearcă repede să se distanțeze de simțitorul „jocului”, deoarece își dezvăluie povestea înfiorătoare despre groază și chinuri psihologice. Cu toate acestea, se termină prin mersul cu o frânghie precară între alegere și povestea prescrisă.

Cicatricile și sperieturile psihologice

Începând parcul, sunteți aruncați rapid într-unul dintre cele mai înflăcătoare scenarii pe care un părinte și le poate imagina: pierderea copilului. Preluând controlul asupra Lorenei, te urmărești după fiul tău, Callum, după ce se aruncă în parcul de distracții de închidere, Atlantic Island Park.

Dar el este întotdeauna la îndemână și, în timp ce îl urmărești, parcul se putrezește rapid, lăsându-ți să alergi grămezi de gunoi, plimbări cu ruine și standuri abandonate. Degradarea este destul de răcitoare și - atunci când este combinată cu personaje înfiorătoare și efecte de sănătate - reușește să stabilească un ton terifiant care face ca elementele psihologice neliniștitoare ale jocului să funcționeze.

Sunt răspândite printre resturi mesajele și evenimentele cu care puteți interacționa. Acestea dezvăluie secretele trecutului Atlantic Island Park și Lorraine - explicând încet de ce trăiești ororile din jurul tău.

Este o poveste eficientă care câștigă cu siguranță ceva din interacțiunea din perspectiva primei persoane a Lorei. Din păcate, regăsești în mod regulat libertatea de alegere în ciuda evenimentelor din poveste .

Nu este timpul pentru vizitarea obiectivelor turistice

Parcul se bazează pe tine tratându-l ca pe un joc: făcând clic pe fiecare punct de interacțiune pentru a dezvălui povestea sa completă. Dar, dacă sunteți investit în situația Loarei, nu ar trebui să existe nimic care să vă distragă goana. Multe dintre atracțiile pe care le treceți pot fi călărite - dar jocul vă tentează rar să o faceți, deoarece Callum este clar în altă parte.

Este pacat, pentru ca aceste plimbari sunt piesele centrale care incadreaza povestea de una sau doua ore. În timp ce este lent, m-a afectat mai ales plimbarea cu lebada. Un spectacol de teatru de umbră spune povestea lui Hansel și Gretel, dar o întrecepe cu efecte vizuale neobservante și răsuciri surprinzătoare care îl fac să rezoneze cu temele jocului.

Desigur, elementele care lipsesc ar trebui să fie un motiv pentru a revizui experiența scurtă. Problema este că ascensiunea către Lorraine este atât de intensă , atât din punct de vedere al poveștii, cât și al utilizării unora dintre elementele de joc ale buclei PT, repornirea este ultimul lucru pe care vrei să îl faci.

Speriați-vă

Parcul este un experiment interesant în narațiuni interactive de groază care reușește mai mult decât eșuează. Dar eșecurile sale servesc doar pentru a evidenția în continuare propunerea de preț / timp. Ceea ce nu înseamnă că nu merită banii, trebuie doar să fii sigur că știi în ce te bagi - și nu uita să mergi la fiecare atracție pe care o găsești.