Incepand cu al doilea an de viata copilul incepe sa manance si sa digere cea mai mare parte a alimentelor. Din acest moment incepe sa aiba pretentia sa faca singur ceea ce, pana acum, faceati d-voastra pentru el.

Daca atunci cand ii dadeati sa manance obisnuiati sa ii tineti d-voastra canita si lingurita, ei bine acum vrea sa le tina el singur. Desigur, o sa verse de cele mai multe ori mancarea pe jos, o sa scape lingurita din mana sau, vazand ca lucrurile nu merg pe placul lui, o sa bage manuta direct in cana cu mancare. Nu va panicati si nu va enervati: cum altfel ar putea sa invete sa manance singur daca nu exerseaza?

Daca de exemplu la 8-10 luni se murdareste pe hainute si pe fata in timpul mesei, veti vedea ca dupa varsta de un an copilul d-voastra capata tot mai multa indemanare si participa in mod activ la alimentatie. La copii care sunt hraniti mereu de cei din jur deprinderea de a manca singur este ceva mai intarziata, iar tendinta naturala la independenta este franata. Cel mai bine este ca atunci cand i se serveste pireul sa i se dea in manuta o lingurita. Un "truc" care poate da rezultate foarte bune este sa ii cumparati lingurite de plastic, tigaite, cratite, obiecte de bucatarie pe care sa I le oferiti impreuna cu alte jucarii; jucandu-se cu ele, indemanarea copilului creste.

Alimentatia de zi cu zi

In primul rand nu trebuie sa ii lipseasca din hrana zilnica proteinele, hidrocarbonatele, grasimile, sarurile minerale, vitaminele si fibre vegetale. Apoi cantitatea de lapte necesara/zi este de 400—500 ml; inainte de a i-l da sa il bea, laptele trebuie obligatoriu fiert, chiar daca se prepara din lapte praf. In cazul in care refuza sa primeasca laptele, acesta se poate inlocui cu alte derivate de lapte, cum ar fi: iaurt, lapte batut sau branzeturi.

La masa de pranz se poate pregati un peste proaspat de apa dulce, 1 ou sau branza proaspata. Oul poate fi fiert tare sau moale, important este sa fie proaspat. In plus este indicat sa se asocieze zilnic grasimi de origine animala (unt) cu grasimi vegetale (ulei de floarea soarelui sau ulei de porumb), hidratii de carbon in forma lor naturala (fulgii de ovaz, fulgii de porumb, grisul) si produsele de brutarie preparate din cereale complete.

Mierea de albine pare sa fie nelipsita din orice casa, mai ales ca multi parinti considera ca are efecte miraculoase. Aceasta este folosita pentru indulcirea laptelui, se poate de pe tartinele de paine cu unt sau folosita ca remediu la copii cu tendinta la constipatie.

In ceea ce priveste dulciurile se recomanda cele rafinate, de calitate, insa in cantitati reduse. E bine sa se evite prajiturile cu frisca, deoarece aceasta se altereaza foarte usor si reprezinta un mediu de cultura ideal pentru microbi. Ciocolata ( desi nu prea recomandata mai ales la aceasta varsta ) se va da cu prudenta, in cantitati mici si doar in prima jumatate a zilei (poate produce agitatie). Atentie: daca ciocolata este veche duce la aparitia de urticarie si/sau tulburari digestive. Prajiturile de cofetarie, de buna calitate si proaspete, pot fi consumate ca desert, insa niciodata intre mese. Cel mai sanatos insa ar fi pentru copilul d-voastra daca ati alege sa ii dati la desert un compot proaspat, dulceata sau gem.

Important!

Fructele, legumele si zarzavaturile nu trebuie sa lipseasca din alimentatia zilnica a copilului. Unii copii mici au inca dificultati de masticatie; la acestia fructele se vor da sub forma de sucuri si pulpa rasa sau terciuita. Cum se face? Fructele, legumele si zarzavaturile fierte se strivesc cu o furculita si pot fi diluate cu lapte sau amestecate cu unt.

Lichidele nu trebuie date in exces. In anotimpurile calde si la copiii care au tendinta sa consume multa apa se va mari cantitatea de fructe (sucuri, pulpa rasa, fructe de sezon bine coapte).

Orarul meselor

E bine ca masa de dimineata se fie servita imediat ce se trezeste copilul. Daca este lasat sa astepte acesta se poate enerva sau isi poate gasi o alta preocupare si sa refuze mai tarziu sa manance. Se poate da lapte simplu sau lapte fiert cu un fainos (gris, zeamil, biscuiti macinati, fulgi de porumb). Laptele nu va fi indulcit prea mult, mai ales ca sunt copii care il prefera neindulcit. In cazul in care refuza laptele i se poate da ceai si tartine cu branza de vaci, unt si miere sau gemuri, eventual un ou moale. La ora 10 se pot da fructe iar pentru masa de pranz, care este bine sa se de pe la ora 11.30 – 12.00, un pireu de legume (morcovi, spanac, mazare verde, dovlecei, cartofi).

Spre sfarsitul celui de-al doilea an de viata, meniul poate fi imbunatatit, copilul incepand sa aprecieze consistenta si gustul cartofilor prajiti.

Apetitul

In primul an de viata bebelusul tipa de foame, aceasta fiind manifestarea unei necesitati a organismului; dupa ce copilul implineste varsta de un an apetitul implica o participare sufleteasca: deja asteapta sa manance. Ii poate place in mod deosebit o mancare pentru ca isi aminteste de mirosul, aspectul si gustul ei, dar si de atmosfera creata de mama pe tot timpul mesei.

Atat parintii cat si personalul de cresa trebuie sa tina cont de faptul ca la aceasta varsta apetitul este foarte diferit de la un copil la altul. La acelasi copil se pot observa variatii in modul cum mananca, de la o zi la alta si chiar de la o masa la alta. Nu este vorba de un copil dificil si nici de un apetit capricios, ci despre apetitul normal al fiecarei fiinte umane. In plus, se adauga acum instabilitatea psihica si motorie a varstei. Daca pana acum mama era obisnuita sa-i dea bebelusului ei biberonul la o ora fixa, acum are de-a face cu o mica personalitate, cu preferinte si chiar pofte. Asa cum respecta preferintele culinare ale adultilor din familie, tot asa trebuie sa tina seama si de poftele micii personalitati.
In sfarsit, sa nu se uite ca ratia zilnica a copilului peste varsta de 1 an scade deoarece cresterea se incetineste si nevoile lui nutritive sunt mai mici.

Stabilirea alimentatiei se face in functie de ritmul propriu al fiecarui copil. Unii sunt mai mancaciosi, altii de abia gusta; unii mananca acelasi meniu luni de zile, altii au nevoie de variatie zilnica; unii mananca mult si de 2—3 ori pe zi, altii cer sa „ciuguleasca" de 4—6 ori cate ceva; unii doresc sa manance din ceasca sau chiar sa se „serveasca" singuri cu lingurita, in timp ce altii se despart cu greu de biberon. Indiferent de categoria din care face parte copilul d-voastra retineti un lucru: nu trebuie impus nimic niciodata! A forta un copil sa manance este o greseala grava; de cele mai multe ori inapetenta la sugarul mare si copilul mic este determinata de fortarea copilului sa manance. Ulterior se adauga dureri abdominale, tulburari de somn, tulburari mai grave de comportament (crize de manie, iritabilitate, reactii de opozitie sau, din contra, pasivitate si anxietate). In plus orice aliment mancat in sila, fortat este prost asimilat de organism. Fie ca vorbim de mic dejun, de masa de pranz sau de seara, aceasta trebuie sa fie un prilej de placere si destindere.

Pe masura inaintarii in varsta, apetitul copilului este tot mai mult legat de elemente „psihologice". Daca un copil este bine dispus, daca este activ si satisfacut in relatiile cu cei din jur (parinti, bunici, educatori, frati), el va manca bine. Din contra, daca el nu a fost scos afara sau daca atmosfera din familie este una de tensiune (certuri, oboseala), copilul nu mananca bine, este nervos si are tulburari de somn. Atunci parintii merg la medic si ii cer acestuia sa le prescrie medicamente sau alimente minune care sa deschida pofta de mancare copilului, fara sa realizeze ca ar fi mult mai simplu si cu efect daca ar creea o atmosfera placuta in familie care sa-l faca pe micut sa serveasca cu pofta si placer mancarea oferita.

Exista si copii care refuza sa manance daca alimentul nu este servit in ceasca sau in farfuria cu desenul preferat, asa ca mare atentie la detaliile aparent neimportante.

Portii mici. Nu ii umpleti cana sau farfuria. Cel mai bine este ca mancarea sa ii fie servita copilului in portii mici. In felul acesta el va termina mai repede de mancat, ceea ce ii va da senzatia de victorie si de cele mai multe ori va mai cere o portie. Din contra, daca i se va pune prea mult in cana sau farfurie, nu va manca toata mancarea, va lasa un rest si se va simti oarecum vinovat si dezamagit. Iar remarcile pe aceasta tema pe care le fac parintii de cele mai multe ori, certandu-l, nu fac decat sa ii accentueaze si mai mult sentimentul de vinovatie.

Consistenta. Spre sfarsitul perioadei de sugar si in prima jumatate a anului al II-lea alimentele se dau sub forma de lichide, pireuri sau tocate marunt, fulgi de cereale etc. Odata cu inaintarea in varsta copilul incepe sa prefere alimentele crustoase: biscuitii, fulgii de porumb, coaja de paine, tartinele ( paine cu unt si cu miere sau dulceata), cartofii prajiti, bucati mici de parizer, sau sa „muste" din fructe si sa manance zarzavaturi strivite cu furculita.