Astrologia

Voturi: 238 |   Voteaza

Astrologia  înglobează un ansamblu de cunoştinţe, tradiţii şi credinţe, structurate, din punct de vedere geografic, în sisteme care acordă importanţă şi semnificaţie raporturilor ce se nasc din poziţiile relative ale corpurilor cereşti şi a altor detalii legate de acestea (semne zodiacale, case). Se presupune că aceste raporturi astrale ar cuprinde semnificaţii utile pentru interpretarea şi prefigurarea evoluţiilor evenimentelor terestre - trecute, prezente şi viitoare -, pentru cunoaşterea personalităţii şi destinului omului.

Prognoza evoluţiei entităţilor (toate cele ce au un început şi un sfârşit) şi a evenimentelor terestre este domeniul de predilecţie al astrologiei.
Valoarea acestui ansamblu de cunoştinţe este puternic contestată în lumea ştiinţifică contemporană care consideră astrologia drept o pseudoştiinţă.
Nu poate fi contestat însă faptul că, de-a lungul istoriei, toate marile culturi ale lumii au produs propriile sisteme astrologice.

Având în vedere arealurile geografice diferite în care aceste cunoştinţe s-au dezvoltat (din America de Sud precolumbiană până în Extremul Orient), locaţii ce, la prima vedere, nu ar fi putut permite un "transfer" cultural, similaritatea principiilor acestor sisteme astrologice este dificil de explicat.

La fel greu de explicat este şi vechimea acestor sisteme care, în toate marile culturi antice, depăşeşte 6000 de ani, iar apariţia lor are loc într-o perioadă total lipsită de mijloace tehnice: atunci când singurul "instrument" de observaţie era ochiul, iar mijloacele de măsurare şi computaţie moderne (ordinatoarele) lipseau.

Un fapt este cert - cunoştinţele astrologice şi interesul pentru această "artă" au precedat şi au stat la baza cunoştinţelor astronomice aşa cum alchimia a precedat şi a stat la baza apariţiei chimiei, iar separaţia între astrologie şi astronomie s-a produs târziu - în timpul Renaşterii.
În acelaşi timp astrologia a contribuit la apariţia şi dezvoltarea ştiinţelor matematice, la adoptarea cifrelor arabe (impropriu numite aşa deoarece acest sistem de simboluri şi numeraţie îşi originea în India), etc.
Un practicant al astrologiei este numit astrolog.


Istoric
Cum a apărut Astrologia?
Există două orientări culturale:
a) Pentru culturile orientale, în care religiile politeiste sunt dominante (în special pentru cultura vedică – indiană), astrologia a apărut pe calea REVELAŢIEI DIVINE. Iluminaţii acestor culturi, având o relaţie specială cu Transcendentul, au putut transmite umanităţii principiile fundamentale ale astrologiei. Apariţia marilor religii monoteiste a dus la prohibirea, în bună măsură, a teoriei şi practicilor astrologice.

b) Pentru cultura occidentală contemporană, astrologia a apărut exclusiv datorită forţelor gnozice ale omului în evoluţia sa ca specie:
În momentul în care omul a început să coreleze propriile sale acţiuni cu evenimentele din jur, observând mişcarea Soarelui pe bolta cerească, a constatat că în timp ce acesta se afla deasupra liniei orizontului, natura devenea activă, iar când acesta coboară sub linia orizontului, majoritatea vieţuitoarelor intrau într-o stare de repaos.

Tot aşa, în perioadele (iarna) şi locurile unde soarele se ridica mai puţin deasupra orizontului decât în alte perioade, regnul vegetal şi o bună parte a animalelor intrau în hibernare. Astfel Soarele a devenit simbolul acţiunii şi al clocotului vieţii. Apoi omul a observat relaţia dintre mişcarea de revoluţie a Lunii în jurul Pământului şi mareele mărilor şi oceanelor. A mai observat legătura dintre ciclurile lunare şi le-a legat de perioadele de fertilitate ale lumii vegetale, dar şi de fertilitatea mamiferelor - inclusiv a femeilor. Luna va deveni simbol al fertilităţii şi al maternităţii.

Urmărind cursul Soarelui şi al Lunii pe cer a observat că cei doi "luminatori", de importanţă capitală pentru viaţa sa, răsar din acelaşi loc al orizontului, loc căruia a început să-i acorde importanţă din ce în ce mai mare şi pe care l-a numit Răsărit sau Ascendent. A mai observat că Soarele, în fiecare lună a anului, are, atunci când răsare, drept fundal o altă grupare de stele. Toate aceste grupări de stele au fost numite constelaţii şi mai apoi, atribuindu-li-se diferite caracteristici, zodii.

Mergând mai departe, a observat că unele corpuri cereşti sunt fixe, iar altele mobile; unele se văd mai bine, iar altele mai slab. Corpurile cereşti în perpetuă mişcare au fost numite planete şi omul a început să le observe pentru a înţelege influenţa mişcării lor asupra activităţilor sale cotidiene, acordându-i fiecăreia în parte câte un nume şi, după un timp, câte un simbol şi o semnificaţie.

Indiferent de credinţele noastre în raport cu originea astrologiei, metaforic se poate spune că aceasta este veche de când lumea. Societăţile organizate au încercat să pună cap la cap informaţiile obţinute şi astfel s-au creat diversele sisteme astrologice. Primele izvoare cunoscute sunt cele Chaldeene, apărute în urmă cu peste 6000 de ani, însă de păstrarea şi dezvoltarea cunoştinţelor astrologice, pe parcursul acestor 6000 de ani, s-au ocupat mai ales populaţiile Extremului Orient, din India şi China, locuri în care astrologia nu a fost niciodată prohibită, dimpotrivă a fost încurajată şi susţinută.

Ca şi în cazul mirodeniilor şi al mătăsii, arabii au jucat acelaşi rol de "intermediari", colportând cunoştiinţele de astrologie şi instrumentarul matematic aferent dinspre Orient către o Europă în care astrologia era asimilată practicilor vrăjitoreşti şi pasibilă de pedeapsa capitală prin ardere pe rug.
Fiecare tip de astrologie, având denumiri diferite, are totuşi interpretări similare ale semnificaţiei planetelor, constelaţiilor (zodiilor), stelelor fixe şi a celor mobile. De aceea "prognozele" elaborate sunt foarte apropiate, indiferent de sistemul astrologic practicat.

Curând după apariţia primelor universităţi şi până în secolul al XVII-lea, astrologia a fost considerată, şi în Europa, o ştiinţă şi a devenit obiect de studiu şi de cercetare în instituţiile de învăţământ superior şi în academiile vremii. La presiunile clerului, Jean Baptiste Colbert, ministrul de finanţe al Regelui Soare (rege care avea patru astrologi de curte), a îndepărtat de la Sorbona studiul astrologiei, împreună cu studiul homeopatiei şi al alchimiei, iar acest exemplu a fost preluat de întreaga Europă.

Un reviriment apare către sfârşitul secolului al XIX-lea, dar curând, mulţimea şarlatanilor şi a impostoarelor compromit din nou ideea de astrologie. O nouă revigorare a interesului pentru astrologie are loc pe la mijlocul secolului XX, mai ales ca urmare a preocupărilor spirituale şi a interesului pentru culturile orientale manifestate de membrii curentului hippy din deceniul al 7-lea.

În 1975 apare manifestul "The Humanist", semnat de peste o sută de oameni de ştiinţă, printre care mulţi laureaţi ai premiului Nobel, care condamnă practicile şi cunoştinţele alternative, printre care şi astrologia, aceasta fiind catalogată drept o "pseudoştiinţă".

Dacă, în vremurile noastre, astrologia este practicată şi chiar recomandată de budhism, hinduism, unele biserici şi secte neo-creştine, de religia wicca, de animism şi şamanism, cele două religii monoteiste majore, islamismul şi creştinismul au o atitudine predominant ostilă.


Cum ne influenţează
Există două orientări:
1) Mitologiile antice politeiste precum şi cele contemporane (cele din orient, în special) atribuie astrelor diferite zeităţi guvernatoare. Astfel, în antichitatea greacă, planeta Marte era "guvernată" de zeul războiului şi al confruntărilor sportive - Ares. Tot aşa şi în religiile antice şi contemporane ale Orientului Extrm (China, India etc) - fiecărei planete îi corespunde o zeitate. Aceste zeităţi se află la originea influenţelor exercitate asupra omenirii, iar poziţia astrelor indică numai relaţiile ce există, la un moment dat, între zeităţi şi consecinţele acestor relaţii asupra evenimentelor pământeşti.


2) În contemporaneitate, sub influenţa cunoaşterii ştiinţifice, s-a cristalizat o ipoteză explicativă, care însă nu reuşeşte să depăşească nivelul de simplă ipoteză:
Fiecare corp universal emană o energie pe o anumită lungime de undă. Noi oamenii, şi tot ce există, avem o aură energetică.

La fel şi astrele. Acestea sunt corpuri energetice puternice ale căror forţe specifice se revarsă în întregul univers. Conform acestei ipoteze, astrologia se ocupă de interpretarea forţelor astrale - în dinamica interacţiunii lor - şi de modul în care acestea se repercutează asupra Pământului, în special asupra vieţuitoarelor ce îl populează.
Precizăm că anumiți reprezentanți ai astrologiei consideră că aceasta mai poate avea și o conotație creștină, când se vorbește despre planete în cartea Facerii, sau se referă la cei trei Magi care au vestit venirea lui Mesia.

Pentru a nu confunda lucrurile, precizăm că în cartea Facerii - soarele și luna, nici nu sunt numite pe nume, ci ”luminătorul mare și luminătorul mic”, și sunt puse în opoziție cu concepția zodiacală - nu ca omul să le slujească, ci ca ele să-i slujească omului, prin lumina lor, spre ”cârmuirea zilei și a nopții” (Facerea 1:16), de asemenea omul a decis cum să numească toate animalele (inclusiv berbecul, racul, scorpionul), pentru a i se supune lui, ci nu invers (Facerea 2:19-20).

Magii care au văzut în stele venirea lui Iisus Hristos, au văzut o stea mișcătoare, care le indica drumul, respectiv nu e vorba de o stea obișnuită. Iar mentalitatea creștină fiind diferită de cea a magilor, presupunem că a fost o chemare a magilor către propovăduirea lui Mesia, ci nu invers. --JJBo (discuţie) 16 octombrie 2008 21:22 (EEST)
Principii de bază şi utilitate

Astrologia porneşte de la principiul că orice lucru sau fiinţă este determinată major din momentul apariţiei sau naşterii sale. "Cum începi, aşa continui" - spune un vechi proverb persan. "Fiecare lucru, fiecare fiinţă este unică şi irepetabilă" - este un alt principiu al astrologiei. Ciclicitatea, "cum a fost o să mai fie" este un al treilea principiu de bază.

Legătura dintre Macro şi Microcosmos este cel de al patrulea principiu - "Cum este Sus (în Cer), aşa este Jos (pe Pământ). După cum spunea marele profesor Mircea Eliade, "astrologia este un act de credinţă" pentru că ilustrează practic sintagma : "facă-se Voia Ta, precum în Cer aşa şi pre Pământ", desigur că în locul Dumnezeului biblic fiind animalele închipuite în stele, chestiune probabil valabilă doar pentru cei fragili, influenţaţi de superstiţie.

Astrologia abordează şi evenimentele politice locale şi mondiale (astrologia globală), pune diagnostice şi se încumetă chiar să vindece (astrologia medicală), stabileşte compatibilităţi în cuplu (calculul sinastric) şi chiar se aventurează să propună strategii pentru viitor. Astrologia are ambiţii holistice, încercând să cuprindă toată fenomenologia existenţei.

Având o istorie de peste şase mii de ani, Astrologia continuă să fie în atenţia multora. Aproape că nu există vector media (ziare, reviste, posturi TV) care sa nu publice horoscopul zilnic pentru diferitele zodii. Pseudoştiinţă, ştiinţă, artă sau simplă superstiţie, astrologia surprinde uneori prin predicţii neaşteptate dar şi prin aserţiuni de o ambiguitate dezamăgitoare.

Mergând în paralel cu lumea ştiinţifică, astrologia are pe glob, în prezent, câteva centre unde se învaţă sistematic, cu dăruire şi seriozitate, dar şi o mulţime de şcoli mediocre, create din oportunism.

Trebuie menţionat că multe personalităţi de top ale secolului al XX-lea: Hitler, preşedintele Ronald Reagan, multimiliardarul Howard Hughes, preşedintele Elţân, preşedintele François Mitterrand şi regele Husein al Iordaniei - şi-au bazat unele decizii importante şi pe sfatul astrologilor.

Şi pe teritoriul României astrologia a apărut din vremuri străvechi, să ne amintim de astrologia dacilor. Introducerea creştinismului a stopat perpetuarea şi dezvoltarea practicilor astrologice pe teritoriul carpato-pontico-danubian. Însă cel mai mare duşman al astrologiei a fost ideologia marxist-leninistă, care considera orice manifestare spirituală sau ezoterică ca fiind "opiu pentru popoare".

În prezent se încearcă o reînodare a tradiţiei prin grupurile de studiu şi de practicanţi de la Craiova, Deva, Iaşi, Timişoara şi desigur, Bucureşti.

În România, pasionaţii şi practicanţii acestei ştiinţe/arte sunt grupaţi, printre alte organizaţii şi în Asociaţia Astrologilor din România (AAR).

Sursa: Anunturi


CITESTE SI DESPRE: