Ariciul este un animal cu un corp rotund si picioare scurte. Spatele acestuia este acoperit cu multe ace, dar burta este pufoasa si moale. Culoarea blanitei care o acopera este alb. Are pe corp culori inchise (gri, negru sau maroniu) iar tepii au culoarea maro inchis cu alb. Are marimea aproximativ cat a unui iepure si cantareste intre 0,9 - 1,4 kg.

Isi cauta hrana numai noaptea si, datorita faptului ca este foarte rezistent la toxine, poate consuma o serie de insecte toxice care pentru om ar fi daunatoare (viespi, carabusi, albine si serpi veninosi, oua de pasari, broaste si viermi), avand astfel un rol important in mentinerea controlului asupra inmultirii acestora.

Pentru a se apara de pradatori ariciul se foloseste de un muschi pozitionat de-a lungul stomacului care ii da aspectul unui ghem tepos, acoperit in totalitate de tepi, putand sa se faca sul, descurajand astfel orice tentativa de atac asupra lui.

Interesant in ceea ce priveste ariciul este faptul ca are un simt auditiv foarte dezvoltat si este capabil sa recunoasca culorile. Animalul cu care se aseamana foarte mult este porcul tepos. Diferenta dintre acestia este facuta de modul de alimentatie. Astfel, ariciul se hraneste cu insecte si animale mici, iar porcul tepos este vegetarian.
Ariciul poate naste de la 1 la 7 pui. Puii se nasc cu tepii chiar sub piele, acestia incepand sa apara in 24 de ore de la nastere.

SURSA 02

Ariciul este un mamifer mic, ce aparţine ordinului insectivorelor.

Descrierea speciei
Ariciul este un mamifer mic ce aparţine ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de cm. Greutatea variază de la 800-1200g, în dependenţă de specie. Ei au membre mici şi puternice, membrele posterioare fiind puţin mai mari şi musculoase ca cele anterioare. Membrele au câte 5 degete, unde primul şi ultimul deget sunt mai mici în comparaţie cu celelalte degete şi nu au gheare. Au nişte ochi mici şi o ureche externă slab dezvoltată. Au un botişor mic şi ascuţit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată. Partea dorsală şi laterală a corpului este acoperită cu nişte ace lungi şi ascuţite, alcătuite din cheratină şi având o lungime de 10-20 de mm. Pe corpul unui arici pot fi până la 15.000 de astfel de ace. Se deosebesc, în Europa, după ariile de răspândire predominantă, în est Erinaceus concolor (cel întâlnit şi în România), iar în vest Erinaceus europeus.

Reproducerea
Aricii se reproduc în sezonul cald, adică din mai până în august. Perioada de gestaţie durează 35-55 zile. De obicei se nasc 2-9 pui.

Arealul de răspândire
Aricii pot fi găsiţi în stepe, silvostepe, savane, păduri rare şi, uneori, pe terenuri cultivate. Ei sunt prezenţi în zonele temperate şi calde din Europa, în Africa (în afară de Sahara) şi în zonele temperate şi calde ale Asiei (în afară de peninsula Indochina). În secolul al XIX-lea în Noua Zeelandă a fost introdus cu succes ariciul european.

Sursa: Anunturi