Istoria argintului este strans legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste uneori in natura sub forma nativa, cu stralucirea lui deosebita este cunoscut din cele mai vechi timpuri ale antichitatii si folosit la confectionarea podoabelor si apoi la fabricarea monedelor.
Din cele scrise in Biblie reiese ca argintul era cunoscut cu 2000 ani i.e.n., iar Homer ne asigura in “Iliada" ca Achile avea scutul si spada de argint. Alte opinii , bazate pe studierea diferitelor obiecte de argint ce au fost descoprite in morminte, arata o vechime de 3500 ani i.e.n.

În vechiul Egipt, cand se extragea si cunostea numai argintul nativ, valoarea sa era cam aceeasi cu a aurului. Mai tarziu , prin sec. XV i.e.n. dupa ce se cunostea si procedeul de extragere al argintului din combinatii (din sulfura de argint) pretul lui incepe sa scada fata de cel al aurului.
În fostul palat al regelui asirian Sargon din orasul Korsabad au fost gasite placi datand din anul 710 i.e.n., una de aur si alta de argint, pline cu inscriptii, dar pe una din ele se mentioneaza un fapt important, ca 131/3 parti de argint valorreaza cat o parte de aur.

Numele argintului provine, probabil, de la culoarea sa alba cuv. “Kesef" din ebraica veche, deriva de la cuv. “khasov" care Însemna palid, iar cuv. grecesc “argyros" provine de la “argos" care inseamna “a straluci" . De la “argyros" s-a trecut in latina la “argentum", denumire care a ramas pana azi in multe tari si de unde provine si denumirea stiintifica a acestui element.

În Evul Mediu, alchimistii, obsedati de astrologie, comparau argintul cu luna din cauza culorii sale palide (in contrast cu aurul, care simboliza Soarele). Alchimistul Geber in: "Cartea despre metale" scria: “Luna sau argintul".

Descoperirea faptului ca de multe ori in minereurile de plumb (in special sulfura de plumb- galena) se gaseste si argint, care se putea extrage, a facut pe alchimisti sa creada in transmutarea plumbului argintifier in argint. De fapt, din plumbul argintifier se putea extrage argint, dar numai cel continut ca impuruitate in acesta. Evident ca nu se putea transforma plumbul in argint. Unii alchimisti credeau ca aurul este argint colorat si ca indepartand culoarea galben – rosiatica a aurului se ajunge la argint.

Extragerea argintului se facea prin mai multe procedee . Amalganarea se cunostea din antichitate, un numai la extragerea aurului dar si la cea a argintului. Daca la obtinera aurului, mercurul avea rolul de a se alia in orima faza cu particulele mici de aur nativ, la extragerea argintului se putea folosi acest procedeu si plecand de la principala combinatie a argintului, sulfura de argint.

Sursa: Anunturi