Confuzia dintre agresivitate si masculinitate

Voturi: 406 |   Voteaza

Confuzia dintre agresivitate si masculinitateImaginea bărbatului despre adevăratul bărbat este un lucru foarte puţin luat în discuţie în mod făţiş, dar este în acelaşi timp o temă de reflectare pentru fiecare.

În trecut, exemplele de masculinitate erau luate din creaţiile populare, din basmele fiecărui popor, din vieţile fiinţelor religioase ale diverselor culte, din rândul marilor conducători. Bărbatul care manifesta cel mai evident masculinitatea, care avea trăsături de caracter cum ar fi curajul, puterea de sacrificiu, luciditatea, înţelepciunea, voinţa, spiritul de conducător, era cel mai apreciat, intra în legendă, fiind un model pentru toţi bărbaţii în formare. Popularitatea adevăraţilor bărbaţi era direct proporţională cu meritele lor obiective.

Dar acum?

Acum cei mai populari bărbaţi, care constituie centrul de atracţie sunt cei mai ...mediatizaţi.

Tinerii bărbaţi de astăzi au drept modele fiinţe cu profiluri morale îndoielnice, fiind “fanii” unor categorii cît se poate de diverse de bărbaţi, care toţi au însă, drept numitor comun, doar mediatizarea foarte intensă. Astfel, modele de masculinitate au devenit cântăreţii de rock, rap, actorii (şi nu cei ai filmelor de artă, cultură sau de spiritualitate), boxerii, fotbaliştii, sportivii în general.

În ce măsură sunt ei la înălţimea rangului de model masculin la care mijloacele de comunicare în masă i-au adus, nu e greu să ne dăm seama.

Dacă ar fi să luăm în discuţie un „star” de primă mărime cum ar fi Michael Jackson, vom găsi puţine caracteristici masculine;  în schimb vom găsi o violenţă de limbaj remarcabilă (iată numai titlul melodiei de mare succes „Who’s bad?”, adică „Cine-i rău?”, pe parcursul melodiei dându-se şi răspunsul la întrebare, jumătate din text nefiind altceva decât 2 cuvinte repetate obsesiv: „I’m bad”, „I’m bad” adică „Sunt rău”, „sunt rău”), o efeminare aproape desăvârşită şi, în timpul concertelor, o masturbare continuă, trecută sub tăcere în mod incredibil, artistul atingându-şi în mod evident organele genitale de câteva sute de ori în timpul unui spectacol. Energia sexuală emanată de personaj este însă remarcabilă, declanşând chiar fenomene de domeniul paranormalului malefic, cum ar fi leşinurile în masă, inexplicabile şi crizele isterice declanşate în rândul fanilor săi în momentul în care el apare.

Muzica rock, agreată de mai mult de 25% din tineri, are aceleaşi componente, cu diferenţa că violenţa este aici mai puţin diluată şi mai făţişă. Se ştie că mulţi dintre membri formaţiilor rock sunt adepţii unor curente sataniste având denumiri codificate („Kiss” – „Killer in the Satana Service”, „Black Sabat” – sabatul negru, „Judas Priest” – preoţii Iudei. Titlurile melodiilor şi textele sunt însă cele mai sugestive: „Seek and destroy”-caută şi distruge (Metallica), „Bring your daugther to the staugher” – adu-ţi fiica la măcelar (Iron Maiden) etc.). Cât despre simbolurile formaţiilor şi coperţile discurilor, sunt cele mai evidente simboluri sataniste: sânge, măciuci, chipuri desfigurate, colţi, cranii rânjind sau icoane creştine deformate hidos...

Agresivitatea în cazul acestior fiinţe este ajunsă la cote extreme, printre protagoniştii şi adepţii acestui gen numărându-se mulţi bolnavi psihic (schizofrenici şi paranoici), ucigaşi şi...sinucigaşi. Singurele lucruri care atrag, e drept dureros de eficient, la aceste deliruri colective, este mediatizarea intensă, mijloacele tehnice incredibil de sofisticate şi o nesfârşită violenţă, care este un aspect masculin gregar, de care toţi cei lipsiţi de masculinitate se agaţă.

Filmele de aventuri şi cele thriller promovează o imagine a bărbatului agresiv care, într-o lume decadentă şi ostilă, luptă pentru supravieţuire sau chiar pentru un anumit tip de dreptate, folosindu-se disperat de forţe instinctuale, brute, ce se conduce după principiul „dinte pentru dinte”.

Violenţa în sport se manifestă şi în rândul sportivilor dar şi în rândul spectatorilor, fiind un fenomen mai gustat ca orice întrecere sportivă fair-play. Manageri ingenioşi au observat acest lucru şi au început să regizeze bătăi „spontane” în timpul întrecerilor, creând deliciul publicului...

Adaptat după Cartea bărbatului, autori L. Gheorghe şi T. Ilie, 1997

CITESTE SI DESPRE:

COMENTARII

Vizitator
08/09/2012, 03:56
Buna ziua! Numele meu este debora [annandebora1[@]hot/mail.com] am figura inalt, corp perfect si
***y. Am văzut profilul dvs. și a fost încântat să vă contacteze, sper că veți fi adevarata
persoana iubitoare, sincer și grijuliu, care am fost ca
Vizitator
26/08/2012, 23:23
16/03/2012, 17:55
imi placeee!

1