Istoria vinului

Voturi: 290 |   Voteaza

Istoria vinului este la fel de lungă ca istoria civilizaţiei umane. Vinul îl însoţeşte pe om încă din zorii istoriei, fapt confirmat de un bazorelief reprezentând o petrecere, găsit în oraşul sumerian Ur.
Legătura dintre om şi vin este de netăgăduit, indiferent unde ne-am afla pe lume: pe coastele Moselei, în largile văi din Napa, lângă cascada Niagara, pe coastele Chianti, la Jerez sau în Africa de Sud. De secole vinul a fost martor la progresul civilizaţiei şi, cine ştie, poate a şi stimulat dezvoltarea culturii, atât la antici cât şi la oamenii moderni. Tradiţia viticulturii şi a vinului se regăseşte nu numai în Grecia Antică, în Imperiul Roman sau în Bizanţ dar şi în Spania şi Portugalia epocii marilor descoperiri geografice, în Franţa secolelor XVII şi XVIII. Să fie această legătură o simplă coincidenţă sau vinul poate fi considerat un stimulent al civilizaţiei?!

Ce gust să fi avut oare primul vin din Ur; era oare un precursor al vinurilor Beaujolais Nouveau de azi? Sau poate avea coloritul unui Bordeaux francez contemporan, al unui Zinfandel californian ori al unui Shiraz Australian? Sau prefigura vinurile germane din soiul Riesling?
Oare vinul din epoca napoleoniană era servit la fel ca astăzi? Napoleon bea vin înainte de bătălii?

Marii creatori cum ar fi Beethoven, Bach sau Chopin puteau oare să selecteze un pahar de vin potrivit situaţiei? Știaţi din ce fel de pahare se bea vinul rosé?

Istoria vinului începe acum 8000 de ani, când viţa de vie a fost adusă din Asia Mică în regiunea mediteraneană. În anul 2000 î.e.n. arta vinului era deja cunoscută în Egipt, Creta şi pe teritoriul Israelului şi Palestinei de astăzi, fapt dovedit de numeroase inscripţii în piatră şi papirusuri egiptene.

Vinul, în forma pe care o cunoaştem astăzi, îşi are începuturile în coloniile greceşti din bazinul Mării Mediterane. Muritorilor de rând nobila băutură le-a fost adusă de Dionysos, zeu în a cărui vene, conform legendei, curgea vin în loc de sânge. Mai apoi, viile greceşti au fost preluate de romani, care au mutuat culturile în adâncul continentului.
După căderea Imperiului Roman şi datorită prohibiţiei introduse de năvălitorii musulmani vinul şi-a pierdut din însemnătate.

Abia înflorirea civilizaţiei creştine a readus tradiţia viticulturii. Creştinii au ridicat vinul la rangul de băutură sacră. În consecinţă, călugării din întreaga lume au început să cultive viţa de vie. Și în America de Sud vinul a apărut tot datorită călugărilor locali, deoarece transportul lui din Europa era foarte scump. Până la începutul secolului XVII vinul s-a bucurat de o enormă popularitate. Apa oraşelor era de obicei poluată Nu existau nici băuturile alcoolice, nici cele cofeinizate. În consecinţă, Europa consuma vin la o scară de-a dreptul inimaginabilă.

Începutul sec. XVII a adus schimbări radicale. Odată cu marile descoperiri geografice, din America Centrală a fost adusă în Europa ciocolata, din Arabia – cafeaua iar din China – ceaiul. Marile oraşe au început să construiască apeducte care le aprovizionau cu apă proaspătă. Folosirea hameiului a permis păstrarea berii pe perioade lungi de timp. Toţi aceşti factori au adus schimbări importante, care ameninţau să distrugă viticultura. Pe bună dreptate, apariţia vinurilor pe care astăzi le considerăm a fi de referinţă este datată la a doua jumătate a sec. XVII. Încă din vremea romanilor vinul era păstrat în butoaie iar buteliile, sau mai bine zis carafele, serveau doar la prezentarea lui pe masă.

Inovaţiile tehnologice din sec. XVII au adus cu sine butelii de sticlă mai ieftine şi mai durabile. Cam în acelaşi timp, un inventator genial, rămas anonim, a pus laolaltă butelia, dopul şi tirbuşonul. În curând a devenit evident faptul că vinul îmbuteliat se păstra mult mai bine decât cel din butoaie. În timpul maturizării apărea aşa-zisul buchet. Vinurile, devenite mai bune şi mai puţin perisabile, puteau fi astfel scumpite. Din acest moment, se poate spune că vinul s-a încetăţenit pe toate mesele lumii.

Sursa: Anunturi


CITESTE SI DESPRE: