6.1. Continutul si trasaturile creditului
6.2. Formele creditului si titlurile de credit
6.4. Dobanda
6.1. Continutul si trasaturile creditului

Termenul de credit , abordat semantic are numeroase sensuri economice, fiind utilizat deopotriva in activitatea comerciala, bancara, in contabilitate, cat si in relatiile cotidiene, nu numai economice, dintre oameni. Desigur, cea mai larga utilizare a creditului apartine insa domeniului financiar-bancar si comercial.

In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Deci, creditul este o "relatie baneasca ce apare in legatura cu acordarea de imprumuturi unor pesoane juridice sau fizice, care urmeaza a se rambursa ulterior, la scadenta" .

Caracterizand specificul creditului, Virgil Madgearu scria ca, prin credit se intelege "schimbul de bunuri actuale contra bunurilor viitoare, valorificarea unei obligatii viitoare pentru o afacere prezenta. Deci, creditul este o afacere in care prestatiunea si contraprestatiunea sunt separate in timp" .
Operatiunea de acordare a creditului exprima o conexiune directa intre producator si consumator, intre oferta si cerere si intre cei doi agenti economici reprezentativi ai economiei: furnizorul si beneficiarul, aceasta relatie dintre cei doi parteneri definind intreaga relatie a procesului de creditare.
Sub un alt aspect, creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, proces caruia nu-i poate face fata moneda lichida, din aceasta perspectiva creditul reprezentand o parghie a desfasurarii oricarui proces economic.

La nivelul agentului economic se constata ca pe langa capitalul propriu, acesta contracteaza si imprumuturi, in particular bancare, sub forma creditului. Largirea si modernizarea productiei spre care tinde orice manager, crearea conditiilor pentru a rezista concurentei si, nu in ultimul rand, obtinerea unui profit care sa-i asigure desfasurarea normala a activitatii sunt de neconceput fara existenta creditului.

Depasind sfera de interese a agentului intern, creditul se extinde si in relatiile cu partenerii externi, in cele mai complexe sfere de activitate in care intervin diferiti agenti economici, chiar si la nivelul statului, confirmand adevarul (asa cum demonstreaza monetaristii) ca astazi omenirea traieste prin credit.

In practica monetar- financiara, creditul se confunda adesea cu banii si cu finantele. Ori, banii si respectiv, finantele au functii care le asigura relativa independenta, incat orice identitate intre cele trei notiuni nu poate fi decat generatoare de concluzii incompatibile cu rigorile stiintifice ale adevarului. In acest sens, subliniem ca numai in cadrul relatiei de ansamblu a capitalului, a mijloacelor materiale si monetare, creditul se poate transforma fie in bani, fie in finante; in vreme ce finantele presupun capitaluri deja formate care se acumuleaza, creditul reprezinta un efect al proceselor economice, in urma carora apar capitaluri economice temporar disponibile.

Victor Slavescu, oferind o ampla motivare a creditului, accepta unele interferente ale sferei acestuia cu sfera notiunii de bani, surprinzand totusi elemente de continut specific ale acestui concept (scadenta, dobanda). Astfel, in opinia lui V. Slavescu, creditul si operatiunea de credit constituie acel fapt economic prin care se cedeaza o suma de bani, efectuata la un moment dat din partea unui subiect economic, in folosinta altui subiect economic, cu obligatia acestuia din urma de a restitui mai tarziu, la un termen fixat, suma primita, plus o suma de bani, care se cheama interes sau dobanda.

Cu toata complexitatea si varietatea lor, relatiile de credit au o esenta comuna data de trasaturile lor caracteristice:
- subiectii relatiei de credit;
- promisiunea de rambursare;
- rambursabilitatea;
- dobanda;
- acordarea creditului;
- consemnarea si tranferabilitatea acestuia.

Subiectii relatiei de creditare sunt creditorul, respectiv persoana fizica sau juridica care avanseaza imprumutul conditionat si pentru un interval de timp si debitorul, tot o persoana fizica sau juridica care, in schimbul dreptului de folosinta asupra obiectului imprumutului, se obliga sa restituie creditorului la scadenta suma avansata impreuna cu dobanda.

Dupa natura participantilor la procesul de creditare, acestia se pot grupa in trei categorii cu ampla cuprindere: firma, populatie, si stat. Intreprinderea si populatia apar frecvent atat in postura de debitor, cat si de creditor. Pe plan intern, de regula, statul este debitor, dar in raporturile internationale, statul poate sa apara atat ca debitor, cat si in postura de creditor.

Sursa: Anunturi